Rezultate principale (Taxon):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. taxon)
1. unitate, categorie sistematică în clasificarea regnului vegetal şi animal, cuprinzând populaţii cu aceeaşi origine.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR taxon; groupe taxonomique
4. DE Taxon; taxonomische Einheit
5. RU тaксон; системaтическaя кaтеrория
6. HU taxon; taxonómiai egység; rendszertani egység
Rezultate secundare (Taxon):
Parte de vorbire: s.
Origine: (pedo1- + taxon)
1. orizont (4), element pentru definirea sau clasificarea solurilor.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU szintaxon, cönológiában használt bármely rangú rendszertani egység
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. taxonomique)
1. care se referă la taxonomie, la legile clasificării; care aparține taxonomiei.
2. care se bazează pe clasificare; cu caracter de clasificare; categorial.
3. (var.) taxinomic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. taxonomie)
1. ştiinţă a legilor de clasificare a organismelor vii.
2. (p. ext.) clasificare.
3. studiul unor grupe de plante sau de animale din punctul de vedere al descrierii şi clasificării speciilor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. taxonomiste)
1. persoană competentă în taxonomie sau taxinomie (știința clasificării).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autonymie)
1. faptul, însuşirea de a fi autonim.
2. creare în taxonomia biologică a numelui unui alt taxon de acelaşi rang, care include tipul taxonului imediat superior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autotype)
1. (biol.) tip de taxon stabilit de autorul însuşi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bio- + sistematică)
1. disciplină care se ocupă cu clasificarea organismelor vii; biotaxie, biotaxonomie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biotaxie)
1. parte a biologiei care stabileşte regulile de clasificare a organismelor vii; biotaxonomie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. dem)
1. (biol.) asociaţie de indivizi apropiaţi, înrudiţi taxonomic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dominant)
1. adj. care domină; preponderent.
2. specific, caracteristic; dominator.
3. s. f. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală.
4. nuanţă coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori.
5. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă.
6. focar de excitaţie puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară.
7. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză.