Dictionar

Rezultate principale (Taxon):

Taxon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. taxon)

1. unitate, categorie sistematică în clasificarea regnului vegetal şi animal, cuprinzând populaţii cu aceeaşi origine.


Taxon

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT taxon

2. FR taxon; groupe taxonomique

3. EN taxon; taxonomic group

4. DE Taxon; taxonomische Einheit

5. RU тaксон; системaтическaя кaтеrория

6. HU taxon; taxonómiai egység; rendszertani egység


Rezultate secundare (Taxon):

Pedotaxon

Parte de vorbire: s.
Origine: (pedo1- + taxon)

1. orizont (4), element pentru definirea sau clasificarea solurilor.


Sintaxon

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT syntaxon; coenotaxon

2. FR syntaxon

3. EN syntaxon

4. DE Syntaxon

5. RU синтaксон

6. HU szintaxon, cönológiában használt bármely rangú rendszertani egység


Taxonomic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. taxonomique)

1. care se referă la taxonomie, la legile clasificării; care aparține taxonomiei.

2. care se bazează pe clasificare; cu caracter de clasificare; categorial.

3. (var.) taxinomic.


Taxonomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. taxonomie)

1. ştiinţă a legilor de clasificare a organismelor vii.

2. (p. ext.) clasificare.

3. studiul unor grupe de plante sau de animale din punctul de vedere al descrierii şi clasificării speciilor.


Taxonomist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. taxonomiste)

1. persoană competentă în taxonomie sau taxinomie (știința clasificării).


Autonimie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autonymie)

1. faptul, însuşirea de a fi autonim.

2. creare în taxonomia biologică a numelui unui alt taxon de acelaşi rang, care include tipul taxonului imediat superior.


Autotip

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autotype)

1. (biol.) tip de taxon stabilit de autorul însuşi.


Biosistematică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bio- + sistematică)

1. disciplină care se ocupă cu clasificarea organismelor vii; biotaxie, biotaxonomie.


Biotaxie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biotaxie)

1. parte a biologiei care stabileşte regulile de clasificare a organismelor vii; biotaxonomie.


Dem 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. dem)

1. (biol.) asociaţie de indivizi apropiaţi, înrudiţi taxonomic.


Dominant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dominant)

1. adj. care domină; preponderent.

2. specific, caracteristic; dominator.

3. s. f. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală.

4. nuanţă coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori.

5. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă.

6. focar de excitaţie puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară.

7. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză.