Dictionar

teatral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. théâtral, lat. theatralis)

1. referitor la teatru.
2. (fig., peior.) afectat, artificial, nenatural; teatralist (I, 2).
 

teatralicește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (teatral + -icește)

1. într-o manieră conformă cu caracteristicile și regulile teatrului.
2. într-un mod teatral.
3. (depr.) cu afectare, emfază.
 

teatralism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. théâtralisme)

1. interpretare emfatică a unui rol.
2. atitudine teatrală; caracter teatral; teatralitate.
3. (med.) tendință către manifestări emotive spectaculare și nefirești.
 

teatralist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (teatral + -ist)

1. adj. care aparține teatrului; cu caracter teatral.
2. teatral (2).
3. s. m. f. ipocrit, care joacă teatru și în viața obișnuită.
 

teatralitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. théâtralité)

1. calitatea teatrală a unei opere dramatice; conformitatea unei opere cu cerințele artei teatrale; teatralism.
 

teatraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. théâtraliser)

1. a face ceva în mod teatral (2); a da un caracter teatral (2), emfatic.
 

aparteu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aparté)

1. (teatru) monolog sau scurtă replică teatrală care nu este auzită de celelalte personaje din scenă, ci doar de spectatori.
2. (prin ext.) conversație secretă; convorbire între patru ochi.
3. (antonim) dialog.
 

barochism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. barocchismo, fr. baroquisme)

1. tendință artistică care se manifestă prin mișcare, tematică extravagantă, ornamentație excesivă, gustul efectelor teatrale și uluitoare; barocitate.
 

cabotin, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. cabotin)

1. I. care are un comportament teatral; prefăcut, fals.
2. II. (în trecut, în Franța) actor ambulant.
3. actor lipsit de talent; (prin ext.) orice actor fără talent.
4. (prin ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmărește să se facă remarcat.
5. (prin ext.) persoană căreia îi lipsește naturalețea, ale cărei atitudini, maniere sunt prea studiate și prea teatrale; persoană cu comportament teatral.
 

cabotinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cabotinage)

1. atitudine, gest, apucătură de cabotin; comportament teatral; cabotinism.
2. (înv.) profesia de cabotin, de actor ambulant; lumea teatrului prost.
 

come-back

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. come-back)

1. reluare a unei activități sportive, muzicale, teatrale etc. după o perioadă de incapacitate; reapariția în prim-plan a unui „nume” care își pierduse popularitatea.
 

demonstrativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (demonstrativ + -itate)

1. atitudine teatrală manifestată prin preocuparea continuă de atragere a atenției anturajului asupra propriei persoane.