Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tégument, lat. tegumentum)
1. înveliş organic al corpului mamiferelor; piele.
2. (bot.) membrană care înconjură şi protejează un organ; înveliş protector al embionului şi al seminţei plantelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. integument, fr., lat. integumentum)
1. (biol.) înveliş al anumitor organe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argyrie)
1. leziune a pielii manifestată prin înnegrirea tegumentelor; argiroză (2).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bioderme)
1. totalitatea organismelor din biocenoza unei ape care trăiesc pe plante acvatice sau pe tegumentul animalelor; perifiton.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caroténodermie)
1. pigmentaţie gălbuie-roşiatică a tegumentelor, provocată de creşterea carotinemiei; ocrodermie, xantoză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caroncule, lat. caruncula)
1. formaţie anatomică mică, proeminentă; nodul.
2. excrescenţă cărnoasă pe tegumentul seminţei, colorată, bogată în materii oleaginoase, la diseminare prin intermediul insectelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chéilochalasis)
1. slăbire cu atrofie a tegumentelor buzelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coquille)
1. înveliş protector calcaros sau silicios, secretat de tegumentele unor animale (moluşte, foraminifere, radiolari).
2. formă metalică la turnarea pieselor, a lingourilor etc.