Dictionar

disipativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dissipatif)

1. (despre corpuri, sisteme tehnice) care disipează energie sau căldură.
 

glisa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. glisser)

1. (despre piese tehnice) a aluneca în lungul altei piese; a culisa.
2. a aluneca lin (pe suprafața apei).
3. (fig.) a trece repede, a nu insista.
 

instabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. instable, lat. instabilis)

1. (despre sisteme fizico-chimice sau tehnice) care nu prezintă stabilitate.
2. (fig.) nestatornic, schimbător.
 

rotativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. rotatif)

1. adj. (despre mișcări) circular.
2. (despre sisteme tehnice) care poate face o mișcare de rotație.
3. motor ~ = motor cu cilindri rotativi, patentat de unele fabrici de automobile.
4. (s. f.) presă de imprimat la care suportul clișeului și organul de presiune sunt cilindrice.
 

rulant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. roulant)

1. (despre sisteme tehnice) care se deplasează cu ajutorul unor organe de rostogolire.
2. pod ~ = macara mobilă cu un pod, care poate deplasa greutăți pe orizontală; material ~ = totalitatea vehiculelor (locomotive, vagoane) care circulă pe liniile ferate.
 

sincron, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv.  
Etimologie: (fr. synchrone)

1. (și adv.) sincronic.
2. (despre sisteme fizice sau tehnice) care execută mai multe operații în același timp sau operații diferite cu aceeași frecvență.
3. (inform.; despre mașini, semnale sau informații) ale căror ritmuri sunt egale, multiple sau submultiple.