tehnici-Dicti0nar.ro electronic

tehnician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Etimologie: (fr. technicien)

1. specialist în tehnică.
2. cadru cu pregătire medie în activitatea de cercetare, proiectare și execuție tehnică.
3. cel care cunoaște, stăpânește o anumită tehnică.

tehnicism

Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (tehnic + -ism, cf. rus. tehnițizm, fr. technicisme)

1. tendința de a favoriza tehnica în toate domeniile.
2. tendința de a folosi în mod exagerat și mecanic procedeele tehnice caracteristice unui domeniu de activitate, neglijând tezele teoretice de la baza lor.

tehnicist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (tehnic + -ist)

1. care se caracterizează prin tehnicism; de tehnicism.

tehnicitate

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. technicité)

1. caracterul, calitatea a ceea ce este tehnic.

tehniciza

Parte de vorbire: vb. tr.
Etimologie: (tehnic + -iza, cf. fr. techniciser)

1. a da un caracter (exclusiv) tehnic; a prevedea cu mijloace tehnice.

academie

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)

1. înaltă instituție culturală de stat, creată pentru a sluji progresul științei, literaturii, artei și tehnicii.
2. instituție de învățământ superior.

aeroelectronică

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. aéroélectronique)

1. aplicarea tehnicilor electronice în domeniul aviației; avionică.

aeronavigație

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (germ. Aeronavigation)

1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.

agronomie

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. agronomie)

1. știință care studiază metodele și tehnicile cultivării plantelor și ale creșterii animalelor.

anemometrie

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. anémométrie)

1. ansamblu de tehnici pentru măsurarea vitezei vântului, a fluidelor gazoase în conducte etc.

antitehnic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (anti- + tehnic)

1. care este împotriva tehnicii.
2. (despre oameni) lipsit de talent tehnic; atehnic.