infrastructură
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. infrastructure)
Etimologie: (fr. infrastructure)
1. ansamblu de elemente care susțin partea principală a unei construcții, a unui drum.
2. parte a unei nave care se află sub corpul principal al vasului.
3. totalitatea instalațiilor tehnice și a construcțiilor la sol necesare activității de zbor.
4. ansamblul elementelor care constituie baza tehnico-materială a unei societăți.
5. ansamblu de elemente ori relații care condiționează sau determină pe cele de la nivelul structurii unui sistem sau domeniu de sisteme.