Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropotechnique)
1. arta de a dezvolta armonic fiinţa umană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. bibliotechnie)
1. tehnica producerii materiale a cărţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kinetechnik)
1. mijloace şi procedee de înregistrare, prelucrare şi redare a unor succesiuni de imagini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cryotechnique)
1. ansamblul tehnicilor de producere şi utilizare a temperaturilor foarte joase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (eto- + -tehnică2)
1. sistem de reguli de conduită morală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. frigotechnique)
1. ramură a termotehnicii care studiază tehnica producerii şi utliizării frigului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquarelle, it. acquarella)
1. tehnică picturală prin culori dizolvate în apă.
3. vopsea (solidă), folosită în acuarelă (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (ad-hoc + -craţie)
1. (în sociologia şi viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică şi socială) ca urmare a impactului societăţii capitaliste dezvoltate cu revoluţia ştiinţifico-tehnică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérocartographie)
1. tehnica întocmirii planurilor şi hărţilor topografice pe bază de aerofotograme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérophotographie)
1. tehnica fotografierii unei zone, obiecte din avion, sateliţi sau nave cosmice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéromodélisme)
1. tehnica construirii de aeromodele.
2. activitate sportivă pentru construcţia şi lansarea aeromodelelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéronautique)
1. adj. referitor la aeronautică.
2. s. f. tehnica construirii şi conducerii aeronavelor, precum şi a navigaţiei aeriene.