Dictionar

Rezultate secundare (Telefonice):

Auricular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auriculaire, lat. auricularius)

1. adj. referitor la ureche.

2. care aparţine auriculului.

3. s. m. degetul mic de la mână.

4. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare şi telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor.


Buzer

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. buzzer)

1. aparat electromagnetic la unele instalaţii telefonice, mijloc de apel şi de transmitere a unor semnale după codul Morse; vibrator.


Capsulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capsule, lat. capsula)

1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase seminţe.

2. (anat.) înveliş conjunctiv al unui organ, al unei articulaţii.

3. ~e suprarenale = glande suprarenale; ~e articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulaţie.

4. înveliş mucos exterior al unor specii de bacterii şi de alge microscopice.

5. caşetă.

6. (chim.) vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund, din porţelan, sticlă etc., în care se încălzesc substanţe.

7. (tehn.) cutie bine închisă cu anumite instrumente, motoraşe etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul.

8. capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc.

9. ~ telefonică = cutie metalică, cu un microfon sau un receptor, în aparatele telefonice; ~ manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puţin diferite de cea atmosferică.


Cască

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. casque)

1. acoperământ de cap din metal uşor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii şi cosmonauţii pentru protejarea capului.

2. ~ăşti albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict.

3. acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-şi uda părul.

4. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului.

5. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice.


Celular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cellulaire)

1. adj. de natura celulei (1); format din celule.

2. teoria = teorie potrivit căreia celula (1) constituie elementul fundamental în organizarea internă a plantelor şi animalelor.

3. regim ~ = regim special în închisori.

4. telefonie (mobilă) = legături telefonice între doi abonaţi aflaţi în interiorul zonei de acoperire sau între un abonat din acest teritoriu şi altul din ţară sau străinătate.

5. s. n. parte a unei închisori unde se află celulele (5).


Comutaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commutation, lat. commutatio)

1. comutare; schimbare, mutaţie.

2. totalitatea operaţiilor de conectare şi deconectare a liniilor, efectuate în scopul realizării unei legături telefonice sau telegrafice.

3. trecere a unei secţiuni a înfăşurării induse a rotorului unei maşini electrice cu colector dintr-o cale de curent într-alta în cursul rotirii rotorului.

4. figură de stil prin care sunt puse în opoziţie două propoziţii, astfel încât prin schimbarea ordinii cuvintelor rezulte un sens contrar.