Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. additionnel)
1. adj. care reprezintă un adaos; suplimentar; supranumerar.
3. s. f. convorbire telefonică suplimentară faţă de convorbirile incluse în preţ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabine)
1. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc.
2. ~ telefonică = cabină amenajată şi echipată cu un post telefonic; ~ spaţială = compartiment etanşeizat al unei nave spaţiale în care stau astronauţii în timpul zborului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. câbler)
1. a instala cabluri de telecomunicaţii; a conecta la o reţea electrică, telefonică, tv.
2. a răsuci un ansamblu de fire de sârmă pentru a forma un cablu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capsule, lat. capsula)
1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase seminţe.
2. (anat.) înveliş conjunctiv al unui organ, al unei articulaţii.
3. ~e suprarenale = glande suprarenale; ~e articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulaţie.
4. înveliş mucos exterior al unor specii de bacterii şi de alge microscopice.
5. caşetă.
6. (chim.) vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund, din porţelan, sticlă etc., în care se încălzesc substanţe.
7. (tehn.) cutie bine închisă cu anumite instrumente, motoraşe etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul.
8. capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc.
9. ~ telefonică = cutie metalică, cu un microfon sau un receptor, în aparatele telefonice; ~ manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puţin diferite de cea atmosferică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. centraliste)
1. adj. conform centralismului.
2. s. m. f. operator într-o centrală (telefonică).
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. combinateur)
1. organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele.