Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. télégramme)
1. comunicare transmisă cu ajutorul (radio)telegrafului; formularul pe care este transcrisă.
2. (enigmistică) anagramă mai complexă, pentru a cărei rezolvare se ţine seama de aceleaşi reguli ca la cartea de vizită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phototélégramme)
1. probă obţinută la fototelegraf.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. radiotélégramme)
1. telegramă transmisă prin radiotelegrafie; radiogramă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autogramme)
1. telegramă pentru automobilişti, afişată la staţiile de benzină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. câblogramme)
1. telegramă transmisă prin cablu submarin.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. cifrogramma)
1. mesaj sau text cifrat transmis sub formă de telegramă; telegramă cifrată.
Parte de vorbire: s.f. (desuet)
Origine: (fr. dépêche)
1. corespondență oficială transmisă sau primită de o persoană publică.
2. comunicare oficială sau privată transmisă prin mijloacele cele mai rapide.
3. comunicarea transmisă prin telegraf; telegramă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. destinataire)
1. persoană căreia îi este destinat un lucru.
2. persoană căreia i se adresează o scrisoare, o telegramă, un colet etc.; (înv.) adresant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phonogramme)
1. înregistrare a sunetelor cu mijloace electrice, mecanice etc.