Rezultate principale (Telemetrie;):
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. télémétrie)
1. tehnica măsurării ditanţelor cu ajutorul telemetrului.
2. metodă de măsurare şi transmitere la distanţă a informaţiei.
Rezultate secundare (Telemetrie;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (alti- + telemetrie)
1. determinare a înălţimii de zbor a ţintelor aeriene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biotélémétrie)
1. ramură a biologiei care studiază de la distanţă parametrii proprii organismelor vii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiotélémétrie)
1. determinare a distanţei dintre un obiect şi un reper prin unde radioelectrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréotélémétrie)
1. telemetrie bazată pe măsurători stereoscopice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiotélémètre)
1. instrument folosit în radiotelemetrie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréotélémétrie)
1. telemetrie bazată pe măsurători stereoscopice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréotélémètre)
1. telemetru în stereotelemetrie.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. telemetrista)
1. specialist în telemetrie; tehnician responsabil de utilizarea telemetrului; telemetror.
2. militar specializat în măsurători de telemetrie.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. télémétreur)
1. tehnician care lucrează cu telemetrul; telemetrist.
2. (tehnologie) cel care măsoară distanțele prin telemetrie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. télémétrique)
1. bazat pe utilizarea telemetrului.
2. care aparține telemetrului sau telemetriei.
3. referitor la telemetru sau la telemetrie.