Dictionar

Rezultate principale (Telemetru.):

Telemetru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. télémètre)

1. instrument optic pentru măsurarea distanţelor până la un punct de vizare îndepărtat.

2. dispozitiv care se cuplează la aparatele fotografice pentru a regla distanţa.


Rezultate secundare (Telemetru.):

Altitelemetru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. altitélémètre)

1. aparat pentru măsurarea de la distanță a altitudinii unui punct inaccesibil, căruia i s-a măsurat unghiul de înălțime și depărtarea cu ajutorul unui telemetru.


Radiotelemetru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiotélémètre)

1. instrument folosit în radiotelemetrie.


Stereotelemetru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréotélémètre)

1. telemetru în stereotelemetrie.


Altitelemetru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. altitélémètre)

1. aparat pentru măsurarea de la distanță a altitudinii unui punct inaccesibil, căruia i s-a măsurat unghiul de înălțime și depărtarea cu ajutorul unui telemetru.


Stereotelemetru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréotélémètre)

1. telemetru în stereotelemetrie.


Telemetra

Parte de vorbire: vb. tr., intr.
Origine: (fr. télémétrer)

1. a viza cu telemetrul.

2. a măsura distanțele prin metode optice, acustice sau radioelectrice.

3. a măsura o distanță cu un telemetru.

4. a măsura o distanță de la distanță, adesea cu un telemetru.


Telemetrie

Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. télémétrie)

1. tehnica măsurării ditanţelor cu ajutorul telemetrului.

2. metodă de măsurare şi transmitere la distanţă a informaţiei.


Telemetrist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. telemetrista)

1. specialist în telemetrie; tehnician responsabil de utilizarea telemetrului; telemetror.

2. militar specializat în măsurători de telemetrie.


Telemetror

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. télémétreur)

1. tehnician care lucrează cu telemetrul; telemetrist.

2. (tehnologie) cel care măsoară distanțele prin telemetrie.