Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. télémétrie)
1. tehnica măsurării ditanţelor cu ajutorul telemetrului.
2. metodă de măsurare şi transmitere la distanţă a informaţiei.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. telemetrista)
1. specialist în telemetrie; tehnician responsabil de utilizarea telemetrului; telemetror.
2. militar specializat în măsurători de telemetrie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. télémétrique)
1. bazat pe utilizarea telemetrului.
2. care aparține telemetrului sau telemetriei.
3. referitor la telemetru sau la telemetrie.