Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canal, lat. canalis)
1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigaţiei, irigării unei regiuni etc.
2. braţ de mare între două ţărmuri apropiate.
3. arteră de circulaţie pe apă.
4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.
5. formaţie anatomică tubulară.
6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conţine măduva spinării.
7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.
8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).
9. cale de acces a informaţiilor într-un sistem electronic de calcul.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. teletransmettere)
1. a transmite la distanţă (prin televiziune).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. audiovisuel, audio-visuel)
1. mijloc de informare și comunicare care se bazează pe perceperea auditivă și vizuală (radio și televiziune).
2. sector industrial care reunește profesiile de sunet și imagine (radio, televiziune, cinema etc.).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (animator + -oare)
1. femeie care animă o întâlnire, un spectacol, un grup etc.
2. femeie care prezintă și comentează o emisiune, un program (radio, televiziune).
3. femeie care conduce anumite activități (în special culturale, sportive).
4. profesionistă care face animația unui desen animat.
5. (depr.) femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum.