Dictionar

Biosistematică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bio- + sistematică)

1. disciplină care se ocupă cu clasificarea organismelor vii; biotaxie, biotaxonomie.


Biotaxonomie; biosistematică

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT biotaxonomia

2. FR biotaxonomie

3. EN biotaxonomy

4. DE Biotaxonomie

5. RU биотaксономия

6. HU biotaxonómia


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Afixal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affixal)

1. referitor la afix.

2. (lingvistică) care constituie, care formează un afix.

3. (matematică) legat de afix, numărul complex „x + iy” care desemnează poziția unui punct.


Afixoid

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affixoïde)

1. element de compunere tematică; un cuvânt obișnuit care funcționează și ca afix; pseudoafix.


Agrografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (agro- + -grafie2)

1. descriere sistematică a terenurilor cultivate.


Agrostografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrostographie)

1. studiu şi descriere sistematică a gramineelor.