Rezultate secundare (Teme,):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (din temeinic)
1. a face să devină temeinic; a consolida.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. temenos)
1. incinta sacră a unui templu antic, incluzând unul sau mai multe sanctuare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. téméraire, lat. temerarius)
1. îndrăzneţ, cutezător (peste măsură), curajos.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. teme)
1. faptul de a (se) teme; frică, teamă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. témérité, lat. temeritas)
1. îndrăzneală excesivă și nesăbuită, cutezanţă.
2. manifestare de om temerar; act de curaj.
3. (arte) efect, act riscant capabil să șocheze, să dea naștere la critici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)
1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n., III. s.m.f.
Origine: (fr. achromat, germ. Achromat)
1. I. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberație cromatică; acromatic.
2. II. sistem optic căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică.
3. III. persoană care nu poate distinge culorile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achromatique)
1. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberaţie cromatică; acromat.
2. (despre constituenţi celulari) necolorabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afocal)
1. (despre sisteme optice) format din două (grupuri de) lentile astfel aşezate încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte.
Parte de vorbire: loc. adv., adj. inv.
Origine: (lat. a fortiori, cu atât mai mult)
1. care se impune cu necesitate.
2. (log.; despre raţionamente) care constă în trecerea de la o judecată la alta pe baza faptului că în favoarea celei de-a doua judecăţi există tot atâtea temeiuri.