Dictionar

temeinici

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (din temeinic)

1. a face să devină temeinic; a consolida.
 

a fortiori

Parte de vorbire:  loc. adv., adj. inv.  
Etimologie: (lat. a fortiori, cu atât mai mult)

1. care se impune cu necesitate.
2. (log.; despre raționamente) care constă în trecerea de la o judecată la alta pe baza faptului că în favoarea celei de-a doua judecăți există tot atâtea temeiuri.
 

antropologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthropologique)

1. referitor la antropologie.
2. școală ~ă = a) școală întemeiată de Lombroso, care concepea infracțiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susține în mod eronat că viața socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei.
 

apologetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apologétique)

1. adj. care conține o apologie.
2. s. f. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creștinismului.
3. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc.
 

aprofunda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. approfondir)

1. a studia temeinic; a pătrunde cu mintea.
 

argument

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argument, lat. argumentum)

1. dovadă (propoziție, raționament) pe care se întemeiază o demonstrație; probă.
2. (mat.) element din domeniul de definiție al unei funcții; variabilă independentă.
3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc.
4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fișier.
 

astrologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astrologique, lat. astrologicus)

1. referitor la astrologie.
2. literatură ~ă = literatură cu caracter divinatoriu, întemeiată pe credința în influența aștrilor asupra destinului.