temeinici

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (din temeinic)

1. a face să devină temeinic; a consolida.

aprofunda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. approfondir)

1. a studia temeinic; a pătrunde cu mintea.

document

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. document, lat. documentum)

1. înscris prin care se atestă un fapt, se conferă un drept, se recunoaște o obligație etc.
2. text, inscripție, fotografie etc. care poate servi la cunoașterea mai temeinică a unui eveniment, a unui fapt istoric sau actual.

erudiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érudition, lat. eruditio)

1. cunoaștere temeinică, aprofundată a uneia sau a mai multor științe; cultură vastă.

exhaustiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exhaustif)

1. care epuizează o chestiune, o întrebare; care tratează temeinic un subiect de studiu, fără a omite nimic; complet, în întregime.
2. (antonime) incomplet, neexhaustiv, superficial.

expert, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. expert, lat. expertus)

1. adj. cu experiență, care are cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu.
2. (inform.) sistem ~ = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu de aplicație.
3. s. m. f. specialist într-un anumit domeniu.
4. persoană însărcinată să facă o expertiză.

explorație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exploration, lat. exploratio)

1. acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorare.
2. acțiunea de a parcurge o regiune, zonă etc. în scopul culegerii de informații științifice, economice sau etnografice.
3. acțiunea de a studia, de a prospecta, prin intermediul instrumentelor și proceselor tehnice.
4. studiere temeinică a unei teme, a unui domeniu etc. puțin cunoscut sau puțin studiat.
5. acțiunea de a parcurge și/sau a examina un loc pentru a descoperi pe cineva sau ceva.
6. (med.) act de diagnosticare prin care se caută să se determine starea unui organ sau a unui țesut intern.
7. ~ funcțională = ansamblu de examinări utilizate pentru studierea funcționării unui organ sau dispozitiv.
8. (var. înv.) esplorație, esplorațiune, esplorățiune, explorațiune.