Dictionar

Rezultate secundare (Temeinic;):

Temeinici

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (din temeinic)

1. a face devină temeinic; a consolida.


Aprofunda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. approfondir)

1. a studia temeinic; a pătrunde cu mintea.


Document

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. document, lat. documentum)

1. înscris prin care se atestă un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie etc.

2. text, inscripţie, fotografie etc. care poate servi la cunoaşterea mai temeinică a unui eveniment, a unui fapt istoric sau actual.


Erudiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. érudition, lat. eruditio)

1. cunoaştere temeinică, aprofundată a uneia sau a mai multor ştiinţe; cultură vastă.


Exhaustiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exhaustif)

1. care epuizează o chestiune, o întrebare; care tratează temeinic un subiect de studiu, fără a omite nimic; complet, în întregime.

2. (antonime) incomplet, neexhaustiv, superficial.


Expert, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expert, lat. expertus)

1. adj. cu experiență, care are cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu.

2. (inform.) sistem ~ = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu de aplicație.

3. s. m. f. specialist într-un anumit domeniu.

4. persoană însărcinată facă o expertiză.


Exploraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exploration, lat. exploratio)

1. acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorare.

2. acțiunea de a parcurge o regiune, zonă etc. în scopul culegerii de informații științifice, economice sau etnografice.

3. acțiunea de a studia, de a prospecta, prin intermediul instrumentelor și proceselor tehnice.

4. studiere temeinică a unei teme, a unui domeniu etc. puțin cunoscut sau puțin studiat.

5. acțiunea de a parcurge și/sau a examina un loc pentru a descoperi pe cineva sau ceva.

6. (med.) act de diagnosticare prin care se caută se determine starea unui organ sau a unui țesut intern.

7. ~ funcțională = ansamblu de examinări utilizate pentru studierea funcționării unui organ sau dispozitiv.

8. (var. înv.) esplorație, esplorațiune, esplorățiune, explorațiune.