Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expert, lat. expertus)
1. adj. cu experiență, care are cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu.
2. (inform.) sistem ~ = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu de aplicație.
3. s. m. f. specialist într-un anumit domeniu.
4. persoană însărcinată să facă o expertiză.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. fundamentieren)
1. a pune baze temeinice, a consolida.
2. a demonstra cu elemente ştiinţifice (o idee, o teorie).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. intuire, lat. intueri)
1. a înţelege, a pătrunde ceva prin intuiţie, pe baza unor cunoştinţe temeinice şi a experienţei acumulate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réfuter)
1. a combate cu argumente temeinice.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. valabiliser)
1. a face valabil; a declara valabil din punct de vedere legal; a verifica sau a dovedi valabilitatea sau exactitatea.
2. a pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program et cetera; a fundamenta.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (cunoaște + -ător)
1. (persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu; expert.
2. (persoană) care are un gust rafinat.