Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. téméraire, lat. temerarius)
1. îndrăzneţ, cutezător (peste măsură), curajos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cascador + -ie)
2. faptă temerară, de cascador.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kamikaze)
1. s. m. inv. pilot (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de luptă.
2. (p. ext.) persoană temerară.
3. s. n. avion de luptă al marinei japoneze încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze, care se arunca asupra țintei.
4. (fig.) sinucigaș.
5. (adj.) de o temeritate sinucigașă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rodomont)
1. om care se pretinde prepotent şi se lansează în acţiuni hazardate pentru a-şi dovedi superioritatea fizică.
2. fanfaron, temerar, lăudăros.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. témérité, lat. temeritas)
1. îndrăzneală excesivă și nesăbuită, cutezanţă.
2. manifestare de om temerar; act de curaj.
3. (arte) efect, act riscant capabil să șocheze, să dea naștere la critici.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cascador + -ism)
1. faptă temerară, de cascador; cascadorie.
Parte de vorbire: adj. (adesea substantivat)
Origine: (cuteza + -ător)
1. (persoană) care cutează, care dovedește cutezanță sau are o atitudine sau o comportare curajoasă, îndrăzneață, hotărâtă.
2. (om) îndrăzneț, curajos, temerar.