Dictionar

Rezultate secundare (Temerar.):

Temerar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. téméraire, lat. temerarius)

1. îndrăzneţ, cutezător (peste măsură), curajos.


Cascadorie

Parte de vorbire: s.
Origine: (cascador + -ie)

1. profesiunea de cascador.

2. faptă temerară, de cascador.


Kamikaze

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kamikaze)

1. s. m. inv. pilot (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de luptă.

2. (p. ext.) persoană temerară.

3. s. n. avion de luptă al marinei japoneze încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze, care se arunca asupra țintei.

4. (fig.) sinucigaș.

5. (adj.) de o temeritate sinucigașă.


Rodomont

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rodomont)

1. om care se pretinde prepotent şi se lansează în acţiuni hazardate pentru a-şi dovedi superioritatea fizică.

2. fanfaron, temerar, lăudăros.


Temeritate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. témérité, lat. temeritas)

1. îndrăzneală excesivă și nesăbuită, cutezanţă.

2. manifestare de om temerar; act de curaj.

3. (arte) efect, act riscant capabil șocheze, dea naștere la critici.


Cascadorism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cascador + -ism)

1. faptă temerară, de cascador; cascadorie.


Cutezător, -oare

Parte de vorbire: adj. (adesea substantivat)
Origine: (cuteza + -ător)

1. (persoană) care cutează, care dovedește cutezanță sau are o atitudine sau o comportare curajoasă, îndrăzneață, hotărâtă.

2. (om) îndrăzneț, curajos, temerar.