Rezultate principale (Temperament,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tempérament, lat. temperamentum)
1. ansamblul particularităţilor legate de latura dinamică şi energetică a activităţii psihice a unei persoane, având o bază ereditară şi exprimându-se stabil în comportament; fire.
2. energie vitală, impetuozitate, elan.
Rezultate secundare (Temperament,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. temperamental)
1. care aparține temperamentului, referitor la temperament, de temperament.
2. plin de energie, de elan, de pasiune; temperamentos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (temperament + -os)
1. cu temperament, plin de temperament; plin de energie, de elan, de pasiune; temperamental.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atrabilaire, engl. atrabilar)
1. (despre temperament) coleric, irascibil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bilieux)
1. care prezintă o excesivă secreţie biliară.
2. (despre temperament) iritabil, nervos, irascibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biotypologie, engl. biotypology)
1. ramură a biologiei care studiază biotipurile.
2. disciplină care studiază individul uman după criteriul structurii corpului şi existenţa unor corelaţii între caracteristicile morfologice şi psihologice, de natură temperamentală şi caracterială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. cachucha)
1. dans andaluz plin de temperament, asemănător cu boleroul şi fandangoul, executat solo de un bărbat sau de o femeie, cu acompaniament de chitară; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. colérique)
1. (om, temperament) irascibil, nervos, cu izbucniri de mânie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. coll/jazz/)
1. (muz.) stil în jazul modern caracterizat printr-o interpretare interiorizată, reţinută, cu sonorităţi puţin vibrate, aproape detimbrate, cu o frază relaxată, refuzând orice efuziune afectivă sau temperamentală.