Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acropole, gr. akropolis)
1. cetăţuie înăuntrul oraşelor antice greceşti, pe o înălţime şi adăpostind palate, temple.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aptère, gr. apteros)
1. (despre insecte) lipsit de aripi.
2. (despre tulpină, peţiol, peduncul) fără expansiuni foliolare sau membranoase în formă de aripi.
3. (despre temple antice) fără colonade laterale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (China + -ez)
1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din China.
2. adj. care aparţine Chinei sau chinezilor.
3. arta ~ă = artă dezvoltată în China, prezentând o arhitectură specifică (pagode, temple) cu o bogată decoraţie pictată, o sculptură în bronz, jad, fildeş, legată de cult, pictură pe mătase (suluri), sau pe zidurile templelor etc.
4. (s. f.) limbă din familia de limbi sino-tibetane vorbită de chinezi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contemplatif, lat. contemplativus)
1. care contemplă, înclinat spre visare; meditativ, visător.
2. care se limitează să contemple, fără vreun scop practic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crypte, lat. crypta)
1. construcţie subterană în templele antice unde se păstrau obiectele de cult, tezaurul etc.
2. cavou subteran, sub un monument; capelă funerară subterană.
3. formaţie anatomică asemănătoare unui sac mic deschis la gură; cavitate glandulară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. dromos)
1. (în Grecia antică) pistă specială destinată alergătorilor, în cursele atletice.
2. culoar de acces în casele mesopotamiene, miceniene sau cretane şi în mormintele feniciene.
3. alee mărginită de sfincşi la intrarea în templele egiptene.