Dictionar

templu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. temple, lat. templum)

1. edificiu destinat cultului religios în antichitate și (astăzi) la mozaici, budiști etc..
 

aditon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. adyton)

1. (ant.) încăpere secretă a unui templu grecesc.
 

aediculă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. aedicula)

1. (antic.) templu mic; capelă mică.
 

amfiprostil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphiprostyle)

1. templu antic cu portice pe ambele laturi frontale.
 

augurat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. auguratus, fr. augurat)

1. demnitatea, funcția de augur.
2. templu construit după ce s-au cercetat augurii.
3. (fig.) profeție.
 

cella

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat cella)

1. (antichitate) sală sau spațiu într-un templu grec sau roman, unde se află statuia zeului protector; naos.
 

crepidomă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. krepidoma)

1. baza mai înaltă decât nivelul solului, cu trepte pe care se înalță un templu antic grecesc, un edificiu.