Rezultate principale (Tempo):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. tempo)
1. s. n. grad de rapiditate cu care trebuie executată o lucrare muzicală; mişcare, ritm, cadenţă.
2. adv. (muz.) a ~ = revenind la mişcarea de la început.
Rezultate secundare (Tempo):
Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (it. a tempo)
1. (muz.) (revenind) la acelaşi tempo (de mai înainte).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tempophone)
1. aparat care permite modificarea duratei unei înregistrări, cu sau fără schimbarea frecvenţei.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. temporal)
1. I. (anat.) care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune.
2. (anat.) arteră ~ă = arteră care furnizează sânge tâmplei.
3. (anat.) lob ~ = lob situat în partea inferioară a emisferei cerebrale.
4. (anat.) mușchi ~ = mușchi masticator, plat și radiat, pe partea laterală a capului.
5. (med.) sindrom ~ = mulțimea de simptome cauzate de afectarea lobului temporal al creierului.
6. II. (anat.) os pereche situat în regiunea tâmplelor, de o parte și de alta a cutiei craniene, sub parietal și în fața occipitalului; os al tâmplei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. temporel)
1. care indică timpul, referitor la timp; care are loc în timp.
2. (lingv.) care se referă la timpul natural sau la timpurile verbale.
3. propoziţie ~ă = propoziţie circumstanţială care arată timpul de desfăşurare a acţiunii din regentă; propoziţie circumstanțială de timp.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. temporalité)
1. caracterul a ceea ce există în timp.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. temporaire, lat. temporarius)
1. de scurtă durată, vremelnic, trecător, provizoriu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accalmie)
1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) linişte după o perioadă de frământări.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. accelerando)
1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.
2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achronique)
1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.
2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actuel, lat. actualis)
1. adj. care se petrece în prezent; contemporan; la ordinea zilei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adagio)
2. s. n. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo.
3. dans clasic lent pentru doi solişti, într-un balet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ad-hoc + -craţie)
1. (în sociologia şi viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică şi socială) ca urmare a impactului societăţii capitaliste dezvoltate cu revoluţia ştiinţifico-tehnică.