tempo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., fr. tempo)

1. s. n. grad de rapiditate cu care trebuie executată o lucrare muzicală; mișcare, ritm, cadență.
2. adv. (muz.) a ~ = revenind la mișcarea de la început.

a tempo

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (it. a tempo)

1. (muz.) (revenind) la același tempo (de mai înainte).

tempofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tempophone)

1. aparat care permite modificarea duratei unei înregistrări, cu sau fără schimbarea frecvenței.

temporal

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. temporal)

1. I. (anat.) care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune.
2. (anat.) arteră ~ă = arteră care furnizează sânge tâmplei.
3. (anat.) lob ~ = lob situat în partea inferioară a emisferei cerebrale.
4. (anat.) mușchi ~ = mușchi masticator, plat și radiat, pe partea laterală a capului.
5. (med.) sindrom ~ = mulțimea de simptome cauzate de afectarea lobului temporal al creierului.
6. II. (anat.) os pereche situat în regiunea tâmplelor, de o parte și de alta a cutiei craniene, sub parietal și în fața occipitalului; os al tâmplei.

temporal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. temporel)

1. care indică timpul, referitor la timp; care are loc în timp.
2. (lingv.) care se referă la timpul natural sau la timpurile verbale.
3. propoziție ~ă = propoziție circumstanțială care arată timpul de desfășurare a acțiunii din regentă; propoziție circumstanțială de timp.

temporalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. temporalité)

1. caracterul a ceea ce există în timp.

temporar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. temporaire, lat. temporarius)

1. de scurtă durată, vremelnic, trecător, provizoriu.

acalmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accalmie)

1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) liniște după o perioadă de frământări.

accelerando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. accelerando)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.
2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.

acronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. achronique)

1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.
2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.

actual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actuel, lat. actualis)

1. adj. care se petrece în prezent; contemporan; la ordinea zilei.
2. s. n. holocen.

adagio

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. adagio)

1. adv. (muz.) lent.
2. s. n. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo.
3. dans clasic lent pentru doi soliști, într-un balet.

adhocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia și viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică și socială) ca urmare a impactului societății capitaliste dezvoltate cu revoluția științifico-tehnică.