Dictionar

Temporar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. temporaire, lat. temporarius)

1. de scurtă durată, vremelnic, trecător, provizoriu.


Temporaritate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. temporarity)

1. caracterul a ceea ce este temporar, de scurtă durată; vremelnicie.


Acalmie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accalmie)

1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.

2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.

3. (fig.) linişte după o perioadă de frământări.


Alcoolemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcoolémie)

1. prezenţa temporară a alcoolului în sânge.


Alcoolurie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. alcooluria)

1. prezenţa temporară a alcoolului în urină.


Alopecie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alopécie, lat. alopecia, gr. alopekeia)

1. cădere prematură a părului (de pe cap); chelie.

2. absența congenitală sau temporară, pierderea totală sau parțială a părului de pe cap sau a părului corporal; peladă.


Ambreiaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. embrayage)

1. acțiunea de a ambreia; ambreiare, ambreiere.

2. organ de maşină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permiţând şi decuplarea în funcţionare.

3. (antonime) debreiaj, debreiere.


Anestezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anesthésie, gr. anaisthesia)

1. suprimare temporară a sensibilităţii corpului cu ajutorul unor agenţi fizici sau chimici.

2. lipsă a sensibilităţii în unele boli nervoase.