Dictionar

temporar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. temporaire, lat. temporarius)

1. de scurtă durată, vremelnic, trecător, provizoriu.
 

temporaritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. temporarity)

1. caracterul a ceea ce este temporar, de scurtă durată; vremelnicie.
 

acalmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accalmie)

1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) linişte după o perioadă de frământări.
 

alcoolemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolémie)

1. prezenţa temporară a alcoolului în sânge.
 

alcoolurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. alcooluria)

1. prezenţa temporară a alcoolului în urină.
 

alopecie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alopécie, lat. alopecia, gr. alopekeia)

1. cădere prematură a părului (de pe cap); chelie.
2. absența congenitală sau temporară, pierderea totală sau parțială a părului de pe cap sau a părului corporal; peladă.
 

ambreiaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. embrayage)

1. acțiunea de a ambreia; ambreiare, ambreiere.
2. organ de maşină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permiţând şi decuplarea în funcţionare.
3. (antonime) debreiaj, debreiere.
 

anestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anesthésie, gr. anaisthesia)

1. suprimare temporară a sensibilităţii corpului cu ajutorul unor agenţi fizici sau chimici.
2. lipsă a sensibilităţii în unele boli nervoase.