Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tenace, lat. tenax)
1. dârz, stăruitor, perseverent.
2. (despre materiale solide) care prezintă tenacitate (2); dur, rezistent, tare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coriacé, lat. coriaceus)
1. care are constituţia pielii.
2. (bot.; despre un organ) rezistent şi elastic.
3. (fig.) tenace, dur; zgârcit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intrépide, lat. intrepidus)
1. care nu tremură, care rămâne ferm în fața pericolului; cutezător, curajos, brav.
2. (prin ext.) care stăruie în ceva, care nu se lasă abătut de neplăceri, de obstacole; tenace.
4. (antonime) fricos, laș, timorat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. persévérant)
1. care perseverează; stăruitor; tenace.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tenacité, lat. tenacitas)
1. calitatea de a fi tenace; stăruinţă, perseverenţă.
2. calitatea unui material solid de a fi rezistent la rupere.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (cerbice + -os)
2. (fig.) încăpățânat, căpățânos, tenace.