Rezultate secundare (Tencuială,):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. affresco)
1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amorşage)
1. strat de tencuială, legătura dintre zidărie şi grund.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boursouflure)
1. umflătură pe suprafaţa unei piese ceramice datorită gazelor produse de o ardere rapidă; bulă de aer sub tencuială, vopsea sau în sticlă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. calcio-vecchio)
1. tencuială ornamentală cu asperităţi pronunţate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. fresque)
1. tehnică de a picta cu culori dizolvate în apă de var pe o tencuială încă umedă.
2. pictură monumental-decorativă de dimensiuni mari, executată în această tehnică.
3. (fig.) operă literară de evocare plastică, sugestivă, a oamenilor și a moravurilor unei epoci; imagine descriptivă a unui peisaj sau a unui mediu într-o operă literară.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. fresquiste)
1. pictor care pictează fresce pe stratul proaspăt al unui perete sau pe un zid cu tencuiala încă udă.