Tendinţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tendance)

1. dispoziție firească pentru ceva; înclinare, aplecare; năzuință.

2. reflectare în opera de artă a concepției despre lume a autorului, a atitudinii lui față de realitatea prezentată.

3. forța care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare.

4. (p. ext.) orientare, direcție.

---

Ambitendinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ambitendency)

1. prezenţa simultană a două tendinţe antagoniste.

---

Ablutomanie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. ablutiomanie, lat. ablutio)

1. (med.) tendinţă obsesivă de a se spăla.

---

Adicţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. addiction)

1. dependenţă faţă de un drog, cu tendinţa creşterii progresive a dozelor.

---

Agriotimie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agriothymie)

1. tendinţă patologică de a comite acte de nebunie furioasă.

---

Aliteraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allitération)

1. repetare, cu efect muzical, a aceluiaşi sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.

2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică.

3. tendinţă patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.

4. (înv.) aliterațiune.

---

Alocentrism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocentrisme)

1. tendinţă de focalizare a interesului personal spre ceilalţi, mai mult decât spre sine.

---

Alotriofagie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allotriophagie)

1. tendinţă patologică de a ingera substanţe necomestibile.

---