Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. courant)
1. adj. (despre vorbire) curgător, fluent.
2. (despre an, lună) în curs; prezent.
3. (fig.) care circulă; obişnuit, uzual.
4. apă ~ă = apă care curge de la robinet.
5. (mat.) punct ~ = punct mobil care parcurge o curbă.
6. s. m. deplasare a unei mase de apă sau de aer într-o anumită direcţie.
7. mişcare orientată a particulelor încărcate cu sarcini electrice.
8. parâmă ce trece printr-un sistem de scripeţi cu care se ridică bărcile.
9. s. n. ansamblu de idei, de teorii politice, ştiinţifice, artistice etc., rezultantă generală a tendinţelor unei anumite epoci.
10. a se pune (sau a se ţine) la ~ = a se informa.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. défouler)
1. tr. a da curs liber ideilor şi tendinţelor refulate în subconştient.
2. refl. (fam.) a se lăsa purtat de stări afective; a-şi descărca sufletul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prognose, germ. Prognose)
1. previziune, anticipare a evoluției viitoare a fenomenelor, bazată pe date științifice; (p. ext.) pronostic.
2. text în care se arată modul cum va evolua vremea într-un anumit interval de timp.
3. parte a științei conducerii, reprezentând activitatea pregătitoare pentru planificare, în determinarea tendințelor și perspectivelor dezvoltării diferitelor sfere de activitate.
4. prevedere a evoluției unei boli în conformitate cu diagnosticul, forma clinică și stadiul acesteia; prognostic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. stylisme)
1. atenția extremă care se acordă stilului; preocupare stilistică.
3. cercetare și determinare a caracteristicilor unui material și a formei unui obiect industrial, corespunzător tendințelor și gusturilor unei anumite clientele.