calcaneită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. calcanéite)

1. (med.) inflamație a calcaneului sau a zonei care îl înconjoară (tendoanele situate pe talpa piciorului, sub calcaneu).

claca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. claquer)

1. intr. a face să se audă, a produce un zgomot sec
2. (despre condensatori) a se strica.
3. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări.
4. a eșua, a da greș.
5. refl. a-și luxa tendonul la picior.
6. (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din față) umflate.

tenalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ténalgie)

1. (med.) durere în tendoanele mușchilor; tenontodinie.