tenis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. tennis)

1. (și în sintagma tenis de câmp) joc sportiv ce se dispută între doi sau patru jucători, care își trimit mingea peste fileu cu ajutorul rachetelor.
2. teren de ~ = amplasament echipat pentru practicarea acestui sport.
3. ~ de masă = joc asemănător tenisului, care se joacă pe o masă împărțită printr-un fileu, cu mingi lovite cu paletele; ping-pong.

teniși

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (engl. tennis shoes)

1. pantofi de tenis.
2. încălțăminte de sport, din pânză, cu tălpi de cauciuc.

tenisistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (tenis + -istic)

1. în legătură cu tenisul, cu practica sa.
2. care ține de tenis.

tenisman, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. tennisman)

1. sportiv care practică tenisul; jucător de tenis.
2. (var.) tenismen.

tenismen, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. tennisman)

1. sportiv care practică tenisul; jucător de tenis.
2. (var.) tenisman.

ace

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ace)

1. (tenis) lovitură din care se obține un punct.

as

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. as)

1. monedă romană, la origine din bronz.
2. carte de joc pe care este însemnat un singur punct, având valoarea cea mai mare.
3. (fam.) persoană care stăpânește foarte bine cunoștințele dintr-un domeniu, care se distinge în mod special într-o meserie.
4. (tenis de câmp) ghemul (punctul) marcat direct din lovitura de serviciu.

avantaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avantage)

1. folos, profit, beneficiu.
2. situație mai bună, favorabilă.
3. ~ reciproc = principiu de bază în relațiile internaționale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naționale, să favorizeze dezvoltarea acestora.
4. superioritate (de situație, de poziție etc.).
5. (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află fiecare la 40 de puncte.
6. drept excepțional; privilegiu, favoare.

backhand

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. backhand)

1. (tenis) lovitură a mingii care se execută răsucind trunchiul spre stânga, cu ducerea piciorului drept peste cel stâng, urmată de retragerea rachetei spre partea stângă și înapoi.

badminton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. badminton)

1. joc sportiv asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică și ușoară, care se lovește cu racheta.

brec 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. break)

1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp.
2. (tenis) ghem câștigat de un jucător pe serviciul adversarului.
3. (jaz) improvizație melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic și cântă numai solistul.
4. dans acrobatic bazat pe mișcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică și cu pantomina.