Dictionar

Rezultate secundare (Tenisul,):

Badminton

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. badminton)

1. joc sportiv asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică şi uşoară, care se loveşte cu racheta.


Paletă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. palette)

1. plăcuță de lemn (ovală) pe care pictorii își amestecă culorile când lucrează.

2. (fig.) gamă cromatică specifică unui pictor, unei lucrări; cromatică, colorit, măiestrie a unui scriitor, compozitor etc.

3. plăcuță rotundă cu mâner pentru lovirea mingii la tenisul de masă.

4. organ al turbinelor sau al roților hidraulice care conduce fluidul.

5. (mar.) platformă în porturi și pe nave la manipularea și stivuirea unor mărfuri.


Rachetă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. raquette)

1. paletă de tenis dintr-o reţea întinsă pe un cadru de lemn oval.

2. (p. ext.) cel care practică tenisul.

3. paletă ovală pe talpa încălţămintei pentru a nu se afunda în zăpadă.


Squash

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. squash)

1. joc sportiv asemănător tenisului de câmp, cu rachete.


Tenis

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. tennis)

1. (și în sintagma tenis de câmp) joc sportiv ce se dispută între doi sau patru jucători, care își trimit mingea peste fileu cu ajutorul rachetelor.

2. teren de ~ = amplasament echipat pentru practicarea acestui sport.

3. ~ de masă = joc asemănător tenisului, care se joacă pe o masă împărțită printr-un fileu, cu mingi lovite cu paletele; ping-pong.


Tenisman, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. tennisman)

1. sportiv care practică tenisul; jucător de tenis.

2. (var.) tenismen.