tensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tension, lat. tensio)

1. stare a ceea ce este întins; întindere.
2. (fig.) încordare; surescitare, nervozitate.
3. (fon.) efort al mușchilor, al coardelor vocale în timpul emisiunii unui sunet; (p. ext.) prima fază a articulării unui sunet.
4. (fiz.) forță interioară care acționează asupra unității de arie dintr-o secțiune a unui corp supus unor forțe exterioare.
5. presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis.
6. diferența de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric.
7. ~ arterială = presiune exercitată de fluxul sangvin asupra arterelor și asupra inimii.

contratensiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contre-tension)

1. (electricitate) tensiune inversă.

extensiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. extension, lat. extensio)

1. creștere, mărire, dezvoltare, extindere.
2. lărgire a sensului unui cuvânt.
3. (fil.) totalitatea, clasa de obiecte cărora le corespund notele, atributele unui concept sau termen.
4. (log.) sferă a unei noțiuni.
5. (anat.) mișcare de întindere a membrelor sau a trunchiului.

hiperextensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hyperextension)

1. (med.) extensiune maximă a unei articulații.

hipertensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypertension)

1. creștere anormală a tensiunii arteriale.

hipotensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypotension)

1. scădere anormală a tensiunii arteriale.

intensiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. intension)

1. (logică) ansamblul de trăsături care definesc un termen sau un concept; conotație.
2. (semantică) definiția care indică caracterele, proprietățile, calitățile pe care le posedă în mod necesar termenul care este definit.

acreție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accrétion)

1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spațiul cosmic.
2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.
3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.

amper-spiră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amper + spiră)

1. unitate de măsură a tensiunii magnetice, egală cu tensiunea magnetică în lungul unei linii închise, produsă de o spiră prin care trece un curent electric cu intensitatea de un amper.

antihipertensiv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (anti- + hipertensiv)

1. (medicament) contra hipertensiunii; care se administrează pentru a reduce tensiunea arterială crescută; hipotensiv.

autotransformator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autotransformateur)

1. transformator de curent electric alternativ monofazat, cu o singură înfășurare și cu trei borne, două externe pentru tensiunea înaltă și una intermediară, care, împreună cu câte una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasă.

baroreceptor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. barorécepteur)

1. (anat.) receptor sensibil la tensiunea arterială, prezent în țesutul elastic al vaselor de sânge; presoreceptor.
2. (var.) baroceptor.

cambre

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cambré)

1. exercițiu gimnastic, din mișcări de flexiune și de extensiune ale trunchiului, executate în tempo lent, din diferite poziții, și coordonate cu mișcări ale brațelor și picioarelor.