Dictionar

Rezultate secundare (Teoretică):

Autonomism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autonomisme)

1. tendință pentru autonomie; autonomie.

2. doctrină politică care susține dobândirea sau conservarea autonomiei politice a unei națiuni sau regiuni.

3. atitudine teoretică în estetică, teoria artei și critica de artă care exagerează autonomia esteticului.


Calificare

Parte de vorbire: s.
Origine: (califica)

1. acţiunea de a (se) califica; pregătire teoretică şi practică într-o profesiune.

2. etapă eliminatorie într-un concurs, într-o competiţie sportivă.

3. titlu obţinut în urma trecerii unor examene, a unor probe.

4. (jur.) ~a infracţiunii = stabilirea caracterului penal al unei fapte şi încadrarea ei în textul de lege.


Filozofie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philosophie, gr. philosophia)

1. concepție generală despre lume și viață, formă a conștiinței sociale, constituind un sistem coerent de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale.

2. ~ lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului.

3. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al științei.

4. ~ culturii = disciplină teoretică relativ autonomă, care se preocupă de definirea genetică, structurală și funcțională a fenomenului culturii.

5. comportare, fel de a reacționa al cuiva în fața unor lovituri, nenorociri etc.; fel de a privi lumea și viața; înțelepciune, stoicism.

6. (fam.) problemă greu de rezolvat.

7. sistem filozofic aparținând unei persoane, școli sau epoci.


Gamologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gamologie)

1. tratat despre căsătorie; discuţie teoretică asupra căsătoriei.


Geoid

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géoïde)

1. corp geometric, reprezentând forma teoretică a suprafeţei Pământului, redusă la nivelul mărilor şi oceanelor.


Intuitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intuitif)

1. (despre cunoaştere, gândire) care procedează prin intuiţie.

2. metodă = metodă care îmbină expunerea teoretică cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor.