OK
X
terasa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. terrasser)
1.
a
executa
terasamente,
a
consolida
(cu
pământ).
terasă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. terrasse, germ. Terrasse)
1.
construcție
deschisă,
anexă
la
o
clădire
(la
parter
sau
la
etaj),
pentru
odihnă
etc.
2.
platformă
(acoperiș
plan)
deasupra
unei
case.
3.
sistem
de
suprafețe
plane,
în
trepte,
situate
în
lungul
cursului
unui
râu,
la
malul
mării
etc.
4.
suprafață
plană
amenajată
pe
o
ridicătură
de
teren
(în
parcuri
sau
grădini),
ca
loc
de
plimbare.
5.
porțiune
de
trotuar
în
fața
unei
cafenele
sau
a
unui
restaurant
unde
sunt
așezate
mese
pentru
consumatori.
agroterasă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. agroterrasa)
1.
terasă
amenajată
pentru
pomicultură
și
viticultură.
braserie-terasă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (braserie + terasă)
1.
braserie
amplasată
pe
terasă.
terasament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. terrassement)
1.
ansamblu
de
lucrări
în
săparea
și
transportarea
pământului,
în
umplerea
anumitor
denivelări
de
teren
pentru
a
face
terase,
șosele,
căi
ferate;
totalitatea
construcțiilor
care
constituie
infrastructura
unei
șosele,
căi
ferate
etc.
terasare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (terasa)
1.
acțiunea
de
a
terasa.
2.
metodă
de
combatere
a
eroziunii
produse
de
ape
de
scurgere,
constând
în
executarea
pe
terenurile
înclinate
a
unui
sistem
de
terase.
agger
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. agger)
1.
(antic.)
terasament
de
pământ,
pietre
sau
arbori
care
protejează
zidul
de
incintă
al
castrelor
romane.
2.
(antic.)
termen
roman
antic
folosit
pentru
terasamentele
înălțate
și
boltite
ale
drumurilor
romane.
agroterasă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. agroterrasa)
1.
terasă
amenajată
pentru
pomicultură
și
viticultură.
ampriză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. emprise)
1.
lățime
totală
a
fâșiei
de
teren
pe
care
se
construiește
un
terasament,
un
dig,
un
baraj.
2.
influență,
ascendent,
autoritate
morală.
banchetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. banquette)
1.
bancă
mică
fără
spetează;
canapea
în
compartimentele
vagoanelor
de
cale
ferată.
2.
suprafață
orizontală,
platformă
pe
un
taluz
ori
la
baza
lui,
spre
a-i
spori
stabilitatea.
3.
rambleu
format
din
excedentul
de
material
excavat.
4.
fâșie
orizontală
de-a
lungul
unui
terasament.
5.
(echit.)
obstacol
natural
format
dintr-o
moviliță
acoperită
cu
iarbă.
6.
~
litorală
=
platformă
de
abraziune
îngustă
la
piciorul
unei
faleze.
baterie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. batterie, it. batteria)
1.
subunitate
de
artilerie,
dintr-un
număr
variabil
de
plutoane,
tunuri,
rachete
etc.
2.
terasament
care
protejează
tunurile
în
poziție
de
tragere.
3.
ansamblul
tunurilor
de
același
calibru
de
pe
o
navă.
4.
ansamblu
de
aparate,
dispozitive,
piese,
legate
între
ele,
care
îndeplinesc
aceeași
operație.
5.
~
electrică
=
ansamblu
de
mai
multe
pile
sau
acumulatoare
electrice;
~
solară
=
grup
de
celule
fotoelectrice
care
transformă
energia
solară
în
energie
electrică.
6.
vas
cu
gheață
pentru
a
răci
vinul
și
sifonul
din
sticle;
frapieră.
7.
grupul
instrumentelor
de
percuție
într-o
orchestră.
8.
~
de
teste
=
ansamblu
de
teste
care
vizează
un
anume
aspect
al
structurii
psihologice
a
cuiva.
9.
ansamblu
de
cuști
metalice
suprapuse,
pentru
întreținerea
păsărilor,
purceilor
sau
iepurilor
de
casă.
belvedere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. belvédère, it. belvedere)
1.
pavilion,
terasă
pe
un
loc
ridicat
care
permite
o
largă
panoramă.