Dictionar

terebentină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. térébenthine)

1. lichid incolor, cu miros pătrunzător, prin distilarea rășinii coniferelor, în industrie și în medicină.
 

abietin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abiétine)

1. substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.
 

copai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. copahu)

1. substanță extrasă din capaier, conținând terebentină, folosit în medicină.
 

encaust

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. encausto)

1. tehnică pictorică, utilizată specific în antichitatea greacă și romană, care folosește culori dizolvate în ceară (clocotită); encaustică, pictură în ceară.
2. soluție de ceară de origine animală sau vegetală în esență de terebentină sau alți solvenți, utilizată pentru ceruirea lemnului prelucrat.
 

terebint

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. térébinthe, it. terebinto, lat. terebinthus)

1. arbore rășinos din regiunea mediteraneană, din care se extrage terebentina și unele substanțe tanante.
 

terpin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. terpine)

1. substanță chimică prin hidratarea esenței de terebentină.
2. hidrat de ~ = hidrat de terebentină, pulbere albă sau cristale incolore, cu miros aromatic, folosit ca expectorant.