Rezultate secundare (Terenul):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. agrimensore)
1. specialist în agrimensură; cel ce se ocupă cu topografia terenului.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. arpenteur)
2. agent a cărui sarcină este să măsoare și să verifice terenul, să întocmească planuri topografice folosind anumite instrumente de măsură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. out, afară)
1. adv. (sport) în afara terenului de joc.
2. s. n. ieşirea, scoaterea mingii în afara terenului de joc; penalizarea aplicată în această situaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. basket)
1. s. n. joc sportiv între două echipe a câte 5 jucători, în care mingea se aruncă într-un coş fixat de un stâlp pe terenul echipei adverse; baschetbal.
2. s. m. pl. încălţăminte de sport asemănătoare unor ghete de pânză cu talpă groasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. boccia)
1. joc sportiv, de origine italiană, la care participanţii, aşezaţi la echidistanţă faţă de ţintă, la mijlocul terenului, încearcă să o lovească cu nişte mingi de lemn.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carré)
1. aşezare în formă de pătrat.
2. fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj.
3. încăpere pe o navă pentru adunări, studii şi servitul mesei.
4. suprafaţa marcată a terenului de fotbal, de tenis etc.; (p. ext.) teren de sport.
5. pătrat de cuvinte încrucişate.
6. formaţie de patru cărţi de aceeaşi valoare (la unele jocuri).
7. parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul.