Rezultate secundare (Terenului,):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. agrimensore)
1. specialist în agrimensură; cel ce se ocupă cu topografia terenului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. out, afară)
1. adv. (sport) în afara terenului de joc.
2. s. n. ieşirea, scoaterea mingii în afara terenului de joc; penalizarea aplicată în această situaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. boccia)
1. joc sportiv, de origine italiană, la care participanţii, aşezaţi la echidistanţă faţă de ţintă, la mijlocul terenului, încearcă să o lovească cu nişte mingi de lemn.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carré)
1. aşezare în formă de pătrat.
2. fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj.
3. încăpere pe o navă pentru adunări, studii şi servitul mesei.
4. suprafaţa marcată a terenului de fotbal, de tenis etc.; (p. ext.) teren de sport.
5. pătrat de cuvinte încrucişate.
6. formaţie de patru cărţi de aceeaşi valoare (la unele jocuri).
7. parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. kartieren)
1. a repartiza corespondenţa poştală pe destinatari.
2. a grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare.
3. a adăuga pe o hartă, pe un plan, noi detalii ale terenului.
4. a identifica pe teren şi a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol.
5. a identifica şi delimita rezervaţiile dintr-un arboret.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. centrer)
1. tr. a aşeza, a fixa în/pe centru sau într-o poziţie corectă (o piesă).
2. (fig.) a îndrepta către un anumit scop, a grupa.
3. a regla două sau mai multe maşini care funcţionează cuplate.
4. intr., tr. (sport) a trimite mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui, (la fotbal) în careul de la poartă.