Dictionar

agrofitocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrophytocénose)

1. fitogenoză formată în terenurile cultivate.
2. cenoza plantelor cultivate.
 

amatofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. amathophytae)

1. plante care cresc pe terenurile nisipoase; psamofite.
 

bayou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. bayou)

1. canal ce traversează terenurile mlăștinoase.
2. lac în formă de semicerc pe bucla unui meandru.
 

emisar 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émissaire)

1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale.
2. limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar.
 

fosfata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. phosphater)

1. a îngrășa cu fosfați terenurile de cultură.
2. a adăuga fosfat de calciu în mustul de struguri pentru a activa fermentația și procentul de alcool în vin.
3. a acoperi piesele de oțel sau de fontă cu un strat protector, anticorosiv, de fosfat cristalin.
 

halobiont

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. halobion, germ. Halobiont)

1. organism adaptat exclusiv la apele și terenurile sărate.
2. totalitatea organismelor vii din mări și oceane.