Rezultate principale (Terestru.):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT terrestris; terraneus; geophilus
4. DE terrestrisch; irdisch; erdig; landbewohnend
5. RU нaземный; земляной; сухопутный
Rezultate secundare (Terestru.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. terrestre, lat. terrestris)
1. referitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc.
2. de natură materială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aero- + automobil)
1. vehicul terestru care se poate susţine deasupra solului prin o pernă de aer.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéronaval)
1. I. referitor la aviaţie şi la marină; aeromaritim.
2. II. care aparține atât forțelor aeriene, cât și marinei.
3. II. (antonim) aeroterestru.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calme)
1. adj. în stare de linişte deplină.
2. stăpânit, cumpănit, liniştit; potolit, aşezat.
3. s. n. stare de nemişcare; linişte deplină.
4. ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului şi mişcări ascendente.
5. zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniştită sau în care vânturile sunt foarte slabe.
6. stăpânire de sine, linişte; tact în acţiuni etc.; sânge rece.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centrosphère)
1. partea centrală a globului terestru, cu densitate foarte mare, din metale grele, complet disociate şi gazificate; barisferă, metalosferă.
2. (biol.) regiune cu aspect de stea din jurul centriolului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. circumterrestre)
1. care înconjură globul terestru; periterestru.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. défilé)
1. (despre un teren) ascuns de vederea inamicului terestru înapoia unei acoperiri.