Dictionar

Rezultate principale (Terestru.):

Terestru

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT terrestris; terraneus; geophilus

2. FR terrestre

3. EN terraneous; terrestrial

4. DE terrestrisch; irdisch; erdig; landbewohnend

5. RU нaземный; земляной; сухопутный

6. HU földi


Rezultate secundare (Terestru.):

Terestru, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. terrestre, lat. terrestris)

1. referitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc.

2. de natură materială.


Aeroautomobil

Parte de vorbire: s.
Origine: (aero- + automobil)

1. vehicul terestru care se poate susţine deasupra solului prin o pernă de aer.


Aeronaval, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéronaval)

1. I. referitor la aviaţie şi la marină; aeromaritim.

2. II. care aparține atât forțelor aeriene, cât și marinei.

3. II. (antonim) aeroterestru.


Calm, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calme)

1. adj. în stare de linişte deplină.

2. stăpânit, cumpănit, liniştit; potolit, aşezat.

3. s. n. stare de nemişcare; linişte deplină.

4. ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului şi mişcări ascendente.

5. zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniştită sau în care vânturile sunt foarte slabe.

6. stăpânire de sine, linişte; tact în acţiuni etc.; sânge rece.


Centrosferă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centrosphère)

1. partea centrală a globului terestru, cu densitate foarte mare, din metale grele, complet disociate şi gazificate; barisferă, metalosferă.

2. (biol.) regiune cu aspect de stea din jurul centriolului.


Circumterestru, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. circumterrestre)

1. care înconjură globul terestru; periterestru.


Defilat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. défilé)

1. (despre un teren) ascuns de vederea inamicului terestru înapoia unei acoperiri.