Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrondissement)
1. subdiviziune teritorial-administrativă a unui departament în Franţa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canton)
1. clădire construită lângă o şosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecţie şi supraveghere a drumurilor respective; locuinţa cantonierului.
2. unitate de supraveghere, întreţinere şi urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigaţii, baraje etc.
4. unitate în administraţia pădurilor, în care activează pădurarul; locuinţa acestuia.
5. unitate teritorial-administrativă în unele ţări (Elveţia, Franţa).
6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.
7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colţ al acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonscription, lat. circumscriptio)
1. delimitare teritorial-administrativă în cadrul unui oraş, judeţ, sector etc.; secţie, serviciu, instituţie care se ocupă cu o anume activitate (financiară, medicală, de poliţie etc.).
2. ~ electorală = unitate administrativă constituită cu ocazia alegerilor; ~ sanitară = unitate teritorială de bază în sistemul de ocrotire a sănătăţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. district, lat. districtus)
1. subdiviziune teritorial-administrativă în anumite ţări; ţinut.
2. comitat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gouvernement)
1. guvernare.
2. formă de ~ = formă de conducere politică a unui stat.
3. (în unele ţări) unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (/1/ rus. raion, fr. rayon)
1. suprafață, teritoriu limitat de o anumită rază în raport cu un centru.
2. unitate teritorial-administrativă în care se împarte o regiune, un district sau un oraș mare.
3. (mil.) porțiune de teren în care se dispun forțe și mijloace în vederea îndeplinirii unei misiuni de luptă.
4. secție a unui magazin unde se găsesc mărfuri de același fel.