teritoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. territorium, fr. territoire)

1. spațiu geografic determinat prezentând o unitate fizică sau politică.
2. porțiune de pe glob, incluzând uscatul, subsolul, apele și spațiul aerian de deasupra lor, care se află sub suveranitatea deplină și exclusivă a unui stat.
3. spațiu limitat care asigură necesitățile de supraviețuire, alimentare și apărare ale unui animal sau grup de animale.
4. (anat.) ansamblu de organe, mușchi și porțiuni ale pielii în care este distribuit un vas sau un nerv.

teritoriu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT territorium
2. FR territoire
3. EN territory
4. DE Gebiet
5. RU территория; облaсть
6. HU terület

anexa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. annexer)

1. a alătura, a alipi, a adăuga.
2. a încorpora unui stat, prin mijloace violente un teritoriu străin.

anexionist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. annexionniste)

1. I. referitor la anexionism.
2. care vizează anexarea unui teritoriu, a unei țări la alta, a unei provincii la un stat; care pledează pentru anexare.
3. II. persoană care susține teoria politică a anexionismului; susținător al unei politici de anexare.

anexiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annexion, lat. annexio)

1. încorporare de către un stat, prin mijloace violente, a unui teritoriu străin.

areal 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Areal)

1. arie1 (2); teritoriu de răspândire a unei specii de plante sau de animale, a unui fenomen natural etc.

areologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aréologie)

1. studiu al repartizării ariilor dialectale pe un anumit teritoriu.
2. disciplină care studiază arealul de răspândire a speciilor vegetale.

arhiducat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. archiduché, it. arciducato)

1. teritoriu aparținând unui arhiduce.