Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. territorium, fr. territoire)
1. spațiu geografic determinat prezentând o unitate fizică sau politică.
2. porțiune de pe glob, incluzând uscatul, subsolul, apele și spațiul aerian de deasupra lor, care se află sub suveranitatea deplină și exclusivă a unui stat.
3. spațiu limitat care asigură necesitățile de supraviețuire, alimentare și apărare ale unui animal sau grup de animale.
4. (anat.) ansamblu de organe, mușchi și porțiuni ale pielii în care este distribuit un vas sau un nerv.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT territorium
2. FR territoire
5. RU территория; облaсть
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. annexer)
1. a alătura, a alipi, a adăuga.
2. a încorpora unui stat, prin mijloace violente un teritoriu străin.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. annexionniste)
1. I. referitor la anexionism.
2. care vizează anexarea unui teritoriu, a unei țări la alta, a unei provincii la un stat; care pledează pentru anexare.
3. II. persoană care susține teoria politică a anexionismului; susținător al unei politici de anexare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annexion, lat. annexio)
1. încorporare de către un stat, prin mijloace violente, a unui teritoriu străin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Areal)
1. arie1 (2); teritoriu de răspândire a unei specii de plante sau de animale, a unui fenomen natural etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aréologie)
1. studiu al repartizării ariilor dialectale pe un anumit teritoriu.
2. disciplină care studiază arealul de răspândire a speciilor vegetale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. archiduché, it. arciducato)
1. teritoriu aparţinând unui arhiduce.