Dictionar

Rezultate secundare (Term;):

Nicroterm

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nichrotherme)

1. aliaj de nichel şi crom, cu adaos de carbon, fier, siliciu etc., rezistent la temperaturi înalte şi la medii corosive.


TERM(O)-, -term, -termie

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. therm/o/-, -therme, -thermie, cf. gr. thermos, therme)

1. „căldură, temperatură, termic”.


Termal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. thermal)

1. (despre ape minerale) care izvorăşte cald din pământ; (despre o staţiune) cu izvoare de ape minerale calde.

2. (despre plante) care creşte în apele calde.


Termalism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. thermalisme)

1. amenajarea, exploatarea stațiunilor termale.

2. ansamblu de activităţi referitoare la punerea în valoare a proprietăţilor apelor minerale şi la amenajarea staţiunilor termale.


Termalitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. thermalité)

1. calitatea, natura apelor termale.

2. însuşire a unor ape minerale de a izvorî calde.


Terme

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. thermae)

1. băi publice la romani.

2. izvoare termale.


Abrupt, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.

2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.

3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.

4. II. formă de relief abruptă.

5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.


Abscisă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.

2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.


Absenteism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.

2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.

3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.

4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.


Absolvent, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Absolvent, lat. absolvens)

1. persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ.


Absolvenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (absolvent + -enţă)

1. terminare a unei forme de învățământ; absolvire.


Absolvi

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.

2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.