terme

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. thermae)

1. băi publice la romani.
2. izvoare termale.

termen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. termen, după fr. terme)

1. s. n. dată dinainte fixată pentru executarea unei plăți, obligații etc.; scadență.
2. interval de timp (dinainte stabilit) în limita căruia trebuie să se înfăptuiască, să se întâmple ceva.
3. eveniment viitor și sigur în ce privește producerea lui, dar incert în ceea ce privește data la care se va produce.
4. (despre ostași) în ~ = în curs de satisfacere a serviciului militar.
5. s. m. cuvânt, vorbă, expresie.
6. fiecare dintre elementele unei comparații.
7. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcătuiesc o progresie sau un raport.
8. element primar al unui enunț sau sistem logic.
9. fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism.
10. (fiz.) ~ spectral = mărime proporțională cu energia oricăreia dintre stările în care se poate afla un atom.
11. (fig.; pl.) relație (bună sau rea) cu cineva.

termen tehnic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT terminus technicus
2. FR terme technique
3. EN technical term
4. DE Fachausdruck
5. RU технический термин
6. HU technikai kifejezés, műszó, műkifejezés, szakkifejezés

termen-limită

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (termen + limită)

1. dată până la care trebuie făcut ceva și care nu trebuie depășită; deadline.

termen; cuvânt

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT terminus
2. FR terme
3. EN term; word
4. DE Ausdruck; Wort; Termin
5. RU термин
6. HU határidő, határpont kifejezés, megszabott időtartam

termenvox

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. termenvox)

1. instrument muzical electronic la care execuția se face prin mișcarea mâinii în apropierea unei antene.

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.

absurd, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simț.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admițând un raționament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om și mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.

acidofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidophilie)

1. termen folosit pentru a descrie capacitatea unei substanțe de a se lega de coloranții acizi; însușirea de a fi acidofil.

acreditiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii și consemnațiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.

acromastită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acromastite)

1. (med.) termen medical care definește o inflamație la extremitatea sânului, adică a mamelonului.

actinomicete

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinomycètes)

1. pl. grup de microorganisme unicelulare cu caractere intermediare între bacterii și ciuperci.