Rezultate principale (Termen,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. termen, după fr. terme)
1. s. n. dată dinainte fixată pentru executarea unei plăți, obligații etc.; scadență.
2. interval de timp (dinainte stabilit) în limita căruia trebuie să se înfăptuiască, să se întâmple ceva.
3. eveniment viitor și sigur în ce privește producerea lui, dar incert în ceea ce privește data la care se va produce.
4. (despre ostași) în ~ = în curs de satisfacere a serviciului militar.
5. s. m. cuvânt, vorbă, expresie.
6. fiecare dintre elementele unei comparații.
7. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcătuiesc o progresie sau un raport.
8. element primar al unui enunț sau sistem logic.
9. fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism.
10. (fiz.) ~ spectral = mărime proporțională cu energia oricăreia dintre stările în care se poate afla un atom.
11. (fig.; pl.) relație (bună sau rea) cu cineva.
Rezultate secundare (Termen,):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Fachausdruck
5. RU технический термин
6. HU technikai kifejezés, műszó, műkifejezés, szakkifejezés
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (termen + limită)
1. dată până la care trebuie făcut ceva și care nu trebuie depășită; deadline.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU határidő, határpont kifejezés, megszabott időtartam
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. termenvox)
1. instrument muzical electronic la care execuţia se face prin mişcarea mâinii în apropierea unei antene.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)
1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acidophilie)
1. termen folosit pentru a descrie capacitatea unei substanțe de a se lega de coloranții acizi; însuşirea de a fi acidofil.
Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ad quem)
1. (despre termenul unei amânări) până la care.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverbal)
1. pe lângă, care determină un verb.
2. care este legat de verb, care depinde de verb (*acuzativul sau ergativul (în funcție de limbă) este cazul determinant adverbal imediat).
3. care se referă la relația verbului cu alți termeni ai propoziției.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affectation, lat. affectatio)
1. purtare nefirească, studiată, artificială.
2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.
3. (cib.) instrucţiune care dă o valoare unei variabile.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. agrumes)
1. termen generic care denumește fructele citrice; hesperide.
2. denumire colectivă pentru portocale, lămâi, mandarine, grepfruturi etc.