Dictionar

Rezultate principale (Termen,):

Termen

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. termen, după fr. terme)

1. s. n. dată dinainte fixată pentru executarea unei plăți, obligații etc.; scadență.

2. interval de timp (dinainte stabilit) în limita căruia trebuie se înfăptuiască, se întâmple ceva.

3. eveniment viitor și sigur în ce privește producerea lui, dar incert în ceea ce privește data la care se va produce.

4. (despre ostași) în ~ = în curs de satisfacere a serviciului militar.

5. s. m. cuvânt, vorbă, expresie.

6. fiecare dintre elementele unei comparații.

7. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcătuiesc o progresie sau un raport.

8. element primar al unui enunț sau sistem logic.

9. fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism.

10. (fiz.) ~ spectral = mărime proporțională cu energia oricăreia dintre stările în care se poate afla un atom.

11. (fig.; pl.) relație (bună sau rea) cu cineva.


Rezultate secundare (Termen,):

Termen tehnic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT terminus technicus

2. FR terme technique

3. EN technical term

4. DE Fachausdruck

5. RU технический термин

6. HU technikai kifejezés, műszó, műkifejezés, szakkifejezés


Termen-limită

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (termen + limită)

1. dată până la care trebuie făcut ceva și care nu trebuie depășită; deadline.


Termen; cuvânt

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT terminus

2. FR terme

3. EN term; word

4. DE Ausdruck; Wort; Termin

5. RU термин

6. HU határidő, határpont kifejezés, megszabott időtartam


Termenvox

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. termenvox)

1. instrument muzical electronic la care execuţia se face prin mişcarea mâinii în apropierea unei antene.


Absurd, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.

2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.

3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.

4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.


Ad quem

Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ad quem)

1. (despre termenul unei amânări) până la care.


Afectaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affectation, lat. affectatio)

1. purtare nefirească, studiată, artificială.

2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.

3. (cib.) instrucţiune care o valoare unei variabile.


Agrume

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. agrumes)

1. termen generic care denumește fructele citrice; hesperide.

2. denumire colectivă pentru portocale, lămâi, mandarine, grepfruturi etc.


Antecedent, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.

2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.

3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.

4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.

5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.

6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.

7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.

8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.

9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.


Anticipaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anticipation, lat. anticipatio)

1. anticipare.

2. cu ~ = înainte de termenul stabilit; literatură de ~ = literatură a cărei acţiune se petrece în lumea viitorului.

3. (muz.) sunet care apare înaintea acordului căruia îi aparţine.